Testarea EMC se referă la testarea interferenței care are efecte potențiale asupra performanței echipamentelor și sistemelor în plus față de testarea EMC clasică.
Generarea interferenței aici nu este așa cum se măsoară în testul clasic, este relativ intuitivă și ușor de observat și înțeles de către oameni. Interferența cu care se confruntă aici este cauzată mai mult de neliniaritatea internă a echipamentului, probleme de proces și alte motive în timpul funcționării echipamentului. cauzat.
Conținutul său specific include testul caracteristicilor de frecvență, testul de eficacitate a ecranării, testul de siguranță al filtrului EMI, testul de izolare a antenei, testul de sensibilitate a conducției la intermodulație a receptorului, testul de sensibilitate a conducției de intermodulație, testul de produs de intermodulație pasivă și de ordinul trei, testul fenomenului de micro-descărcare spațială etc.

1. Testul caracteristicilor de frecvență
Testarea caracteristicilor de frecvență se referă la caracteristicile spectrului de frecvență ale semnalului de transmisie radio, inclusiv frecvența și stabilitatea semnalului de transmisie, lățimea de bandă a semnalului de transmisie, puterea și diferite răspunsuri ale căii de recepție a semnalului.
Este diferit de testul de emisie de interferență, deoarece acesta din urmă se concentrează pe o altă emisie decât frecvența de funcționare.
1) Testul emițătorului. Testarea caracteristicii de frecvență poate fi efectuată prin intermediul câmpului de radiație sau prin intermediul conducției într-o buclă închisă. Primul conectează direct emițătorul și receptorul de testare și folosește un analizor de spectru pentru a măsura datele; acesta din urmă se desfășoară în general într-o cameră întunecată și folosește un analizor de spectru combinat de antenă pentru a testa la o anumită distanță.
2) Testul sensibilității receptorului
Receptorul testat este plasat în modul de modulare a stării de lucru și este reglat la frecvența standard de testare. Schimbând frecvența de modulație (pentru receptorul FM, AM, etc.), frecvența radio (pentru receptoarele cu bandă laterală unică) sau frecvența oscilatorului local (depășește) receptorul heterodin), maximizați ieșirea purtătoarei receptorului (zgomot de semnal +) (receptorul funcționează în cea mai bună stare), apoi modificați nivelul de intrare pentru a face ca acesta să producă un răspuns standard și înregistrați nivelul minim în acest moment. Pentru sistemul de modulație, trebuie introdus și un semnal nemodulat, iar nivelul de intrare și frecvența acestui semnal ar trebui schimbate pentru a produce un squelch de 20 dB la capătul de ieșire audio al receptorului și înregistrați nivelul minim de intrare în acest moment. Pentru receptoarele cu modulare a impulsurilor, trebuie să acordați atenție limitelor de sensibilitate maximă și minimă în condiții specifice, cum ar fi o lățime a impulsului și frecvența de repetare a impulsului.
2. Test de eficacitate a ecranării
1) Test de cablu
Testarea cablurilor măsoară cantitatea de scurgeri de frecvență radio. Acordați atenție problemei de potrivire a impedanței înainte de testare, iar cablul ar trebui să fie potrivit cu instrumentul de testare pentru a evita testarea nesigură cauzată de nepotrivire.
2) Test de ecranare a șasiului
Șasiul va avea scurgeri electromagnetice și va reduce eficacitatea ecranării datorită golurilor de instalare, găurilor de disipare a căldurii, deschiderilor pentru arbori de reglare a instalării, capete de contor etc. și găurilor de ieșire a cablurilor. Dar printr-un design rezonabil, eficiența poate fi redusă la un nivel acceptabil. Testul de eficacitate a ecranării este baza pentru testarea dacă proiectul este rezonabil și fezabil.
3. Test de cuplare a antenei
Testul este utilizat pentru a măsura gradul de interacțiune dintre antene. Din cauza neidealizării radiației antenei și a generării de polarizare încrucișată, poate apărea o cuplare nedorită a puterii între antene.
4. Test filtru EMI
Datorită funcției speciale a filtrului EMI, este necesar să se acorde atenție următoarelor puncte atunci când se măsoară: testul parametrilor de siguranță, cum ar fi curentul de scurgere, tensiunea de testare, rezistența de izolație, rezistența la descărcare etc.; sarcină curentă pentru testul pierderii de inserție; pierderea de inserție și filtrul Impedanța de terminare și sarcina sunt legate și trebuie setate conform standardului la testare.
5. Test de performanță de intermodulație
Intermodularea se referă la atunci când două sau mai multe semnale de intrare de frecvență intră în partea frontală a sistemului de recepție în același timp, din cauza neliniarității sistemului (neliniaritatea aici nu este neapărat limitată la dispozitive neliniare, cum ar fi detectoare, unele dispozitive au o intrare puternică). putere Va funcționa și în regiunea neliniară), amestecând în orice etapă a amplificatorului sau mixerului RF, astfel încât semnalul de ieșire să aibă noi componente de frecvență în plus față de spectrul de frecvență original.
Testarea intermodulației este în principal pentru a testa sensibilitatea la intermodulație a instrumentului, adică imunitatea receptoarelor de comunicație, amplificatoarelor de radiofrecvență, transceiver-urilor radio, receptoarelor radar, receptoarelor sonar și receptorilor echipamentelor electronice de contramăsuri la produsele de intermodulație.
În domeniul testării interferențelor de intermodulație EMC, calculați mai întâi diferența de frecvență a semnalelor de interferență și a armonicilor care pot fi generate în receptor. Următorul lucru care trebuie determinat este nivelul standard de ieșire de referință, care se referă la valoarea de ieșire atunci când dispozitivul testat funcționează normal. Exprimat în general prin (semnal/zgomot)/zgomot. Când echipamentul funcționează într-o stare anormală, ieșirea de referință standard este dată de specificația corespunzătoare. Determinați limita produselor de intermodulație în timpul măsurării, exprimată în decibeli mai mare decât nivelul standard de ieșire de referință. Când nivelul de intrare este mai mare decât o anumită valoare a nivelului de referință standard, receptorul intră în regiunea neliniară, iar această valoare este determinată ca punct de funcționare neliniar al receptorului.
6. Test de sensibilitate a conducției la intermodulație
Intermodularea înseamnă că un semnal nedorit suficient de puternic intră în receptor. Datorită existenței unor dispozitive neliniare, semnalul util al receptorului va fi interferat, rezultând o modulare parazită. Condiția pentru existența unei astfel de interferențe este ca semnalul de interferență să aibă o anumită putere, adică atâta timp cât semnalul de interferență are o anumită putere, există interferență.
7. Test de produs de intermodulație pasivă
Intermodulația pasivă se referă la produsele de intermodulație cauzate de neliniaritatea inerentă a dispozitivelor pasive. Fenomenul general PIM este cauzat de curentul care circulă prin componente neliniare. Mecanismul său de generare este complex și este legat de proprietățile materialului, structură, încărcarea canalului și procesul de asamblare a sistemului.
8. Testul fenomenului de micro-descărcări spațiale
Fenomenul de micro-descărcare se referă la fenomenul secundar de multiplicare a electronilor generat între suprafețele metalice sub accelerarea unui câmp electric puternic de microunde în condiții de vid, adică un fenomen de defalcare a frecvenței radio care are loc în componentele pasive care transmit microunde de mare putere. . Acest fenomen este cauzat în principal de proiectarea necorespunzătoare, tehnologia de procesare, tratarea suprafeței, materialele, poluarea și alți factori. Apare atunci când puterea, frecvența și dimensiunea decalajului structurii interne a componentei îndeplinesc o anumită relație.
